Adriana's Blog

     I must say that I was scared and terrified. It felt the right thing to do though. I couldn’t stand it anymore so I had to give up something on my part, I had to take responsibility and let it go, because it couldn’t be worse than it already was. So yes, I was excited, anxious, but I decided to go forward and it was kind of nice to get all the things sorted out finally after such a long time. So I started talking, doing the explanations, apologizing and it went well I guess. I was trembling but we talked, very calm and nice. Even though we didn’t get quite in all the details, still, it was well… And then, I opened up my arms and waited for a hug and when we reached for each other a bunch of feelings came through: relief, the idea that I missed it so much, the idea that it was worth it, and then happiness came through. We were laughing and almost crying like some stupid little kids but it felt so good that we were finally on the same page… And missed each other so much that we didn’t release ourselves for quite some time xD but then we realized that we have so many things to catch up on but we had to go to class so we agreed to do that later on..

     We went in class all filled in a lot of emotions of different kind but it was special and I hope it will be fine.

     We’ll just have to wait and see how the things will go on.. in the future… 

PS: I’ll see you soon :hugs:

Poză din galeria personală

E 4 iunie, ora 12.38 AM, iar eu m-am apucat să scriu un articol.. o.O

Stupid, mai ales că ar trebui să dorm la ora asta şi să visez ceva frumos, dar eu îs pasăre de noapte )) insipiraţia bate la uşă în momente nepotrivite…

Am început prin a spune că e 4 iunie… În ultimele zile, toţi au vorbit despre 31 mai, sărbătoare care eu nu o mai am de 3 ani de zile, absolvire, ziua copiilor, vară, examene, examene etc…

Dar Eu, eu vreau să vă vorbesc despre ceva special. Special pentru mine…

Vreau să vă vorbesc despre Londra – un oraş la care am visat mult timp şi care m-a făcut să mă îndrăgostesc şi mai mult de el… Acum, la miez de noapte sau mai bine zis în plină dimineaţă, îmi aduc aminte de toate momentele petrecute acolo, au fost multe/puţine, scurte/lungi, o tornadă  de situaţii şi experienţte unice, care sunt sigură că nu le voi uita niciodată…

Cei care mi-au mai citit cumva blogul, au văzut că eu eram un pic crazy about UK and stuff related to it şi deşi nu credeam să am parte de aşa o surpriză în timpul apropiat, am aflat că din fericire, lucruri bune ni se pot întâmpla mereu, dacă dăm peste zâne bune

Totul a început pe 2 aprilie, când am luat locul 2 la National Public Speaking Competition. Am aflat că pot să merg în Londra, pentru a participa la etapa internaţională a concursului. A fost o decizie greu de luat, acte de procesat, aplicări pentru vize, rezervare de bilete, achitarea tuturor costurilor de participare şi transport, dar… din fericire, cu ajutorul unor zâne bune (sf. articolului), pe 22 mai am ajuns în Londra.

Ahh… era frig în duminica aceea.. îmi aduc aminte şi acum, mai ales că de dimineaţă aveam febră… da, febră, părinţii mei cred că înebuneau de griji acasă, dar eu trebuia să văd Londra. Pe parcurs cred că până şi organismul meu simţea că e în Londra şi nu îi mai trebuia nimic, febra trecuse şi aventura începuse.

Prima zi în acolo a început cu stângul. Vânt, eu răcită încă, cartelă de telefon la care nu puteam seta internetul, telefonul murea, netbookul era mort demult, căutam  travel adaptor pentru prize britanice, arghh.

Apoi seara am vizitat oraşul Colchester, un oraş micuţ, dar foarte drăguţ, curat şi liniştit. A fost oaza mea relaxare după o noapte nedormită şi o zi aiurită.

A 2-a zi, am trecut prin trezit de dimineaţa, călătorie cu trenul înapoi în Londra şi mers direct la hotelul Imperial din Russell Square… Am uitat să menţionez, până atunci, valiza mea era peste tot cu mine şi m-am ales cu vânătăi de nu ştiu unde. În orice caz. mă bucuram când cineva îmi lua valiza şi mă ajuta la ridicarea ei prin scările interminabile (în una din zilele următoare am coborât 175 de scări în forma circulară.. ameţeam deja xD ), ale underground-urilor lor care de fapt sunt foarte curate şi te scapă de problema ambuteiajelor. Tot aici trebuie să menţionez că lumea în Londra e total diferită de cea de la noi. Cel puţin eu, am dat peste oameni foarte înţelegători, care în caz că nu ştiam în ce direcţie să o apuc, îmi dădeau toate indicaţiile necesare.

Revenind la hotel, aici a început cea mai frumoasă parte a călătoriei mele în Londra. 82 de participanţi din toată lumea (Can you imagine that?). Venisem toţi în Londra pentru concurs, dar am avut parte de o săptămână superbă  împreună cu stafful ESU, căruia îi mulţumesc încă o dată pentru tot ce au făcut pentru noi. Detalii despre activităţile noastre – altădată, acum în mintea mea e Londra.

O să mă credeţi nebună, dar călătorind înapoi acasă, obosită cum eram. când am adormit, am visat că trebuie să plec la Russell Square Station, să iau metroul până la Green Park, traseul pe care îl făceam practic zilnic şi care se vede că m-a impresionat destul de mult, la fel ca şi viaţa în Londra.

Viaţa acolo, din ceea ce am văzut eu timp de o săptămână, e minunată, pentru mine. Ador ritmul ăsta de viaţă nebun iar lumea grăbindu-se prin staţiile de metrou e ceva tipic lor. Oameni cu genţi într-o mână, cafele în cealaltă sau oameni plecând pe bicicletă la serviciu, turişti cu valize după ei.. ah.. ador toate chestiile astea mărunte care fac din Londra un oraş în care aş vrea să locuiesc pentru o perioadă de timp, mai ales că şi eu sunt în continuă evoluare, schimbare, mişcare şi mai mereu ocupată xD

E adevărat că la un moment dat ai nevoie de o pauză, dar până atunci, de ce să nu te bucuri de Londra? De ce să nu intri şi tu în acest ritm de viaţă? De ce să nu ai planuri măreţe şi să faci un pas mare spre realizarea lor? Poate Londra e un loc bun pentru aşa ceva? Poate oamenii ca mine îşi găsesc un locuşor anume acolo, fiind alături de cineva drag? Până atunci, îmi rămâne doar să visez că voi fi din nou în Londra, totuşi viza e valabilă până-n octombrie )) dar sunt sigură că nu o voi face în curând, deşi Londra va fi mereu…

În încheiere, vreau să le mulţumesc persoanelor care au făcut posibilă plecarea mea acolo, realizarea unui vis important şi oferirea posibilităţi de a trăi o experienţă de neuitat. Rotary Club Chişinău, Nicu, Mihai, Tanea, Igor, draga mea verişoară Cristina, dragi părinţi – vă mulţumesc. Mulţumiri speciale am şi pentru John, Lia, Dnul Grigore, Dna Liubec, CFBC, Alex C. – aveai dreptate, Sergiu N, Alex G, Ales S, Dima.

Mulţumesc Iulian V. Şi Mitruţ G. Pentru că mi-aţi diagnosticat articolul la un ceas târziu în noapte şi mulţumesc şi tuturor celorlalţi, cu urări de bine, rău, aşa cum sunt ele, pentru că mă motivaţi să lupt în continuare pentru ceea ce vreau.

Cheers!

See u soon :*

Dear friends,

thank you for existing.

I like spending time with u doing something interesting, helping others or doing absolutely nothing.

Sometimes I may be stubborn or I may do things that you dislike and this is why you may get angry with me.  Sorry for doing that but I’m just used to do some things like that, and it may take me a while before I change my habits.

Leaving all that behind, I must say that I truly appreciate you for being there always, even if it’s just on the internet because you’re far away, and be sure that I am too. We’re all lucky to have each other and I hope we will live a long happy life because we deserve it.

And here’s a song for you all…  I miss u my dear ones :hugs:

What is your mood today? Why?

Eu mereu am diferite tipuri de emoţii care pot să îmi schimbe dispoziţia.

Azi eu m-am simţit ciudat, fiindcă m-am trezit cam târziu şi nu mi-am băut ceaiul de dimineaţă (eu dacă în lunile octombrie-aprilie nu-mi beau ceaiul sau cafeaua dimineaţa mă simt ciudat toată ziua, de parcă ceva îmi lipseşte).

M-am simţit iritată când deja a 3-a oară cer cheia de la cabinetul Senatului, la care eu am acces liber, ca vicepreşedinte, de la doamnă nouă care stă la recepţie. Deja a 3-a oară îi spun că eu sunt Adriana şi îi spun că am mai luat cheia, că oricum noi suntem responsabili de ceea ce se întâmplă la senat şi că poate să se ducă să se uite pe panoul de onoare că eu sunt Adriana şi nu altcineva. Nu, dumneaei dă-i carnet că trebuie carnet.. off.. oare când o să mă ţină minte cine-s eu?!

La perechi ziua a trecut bine. Am făcut o bază de date şi alte exerciţii practici şi interogări, am răspuns la 3 perechi din 4, am recapitulat la info pentru BAC, a fost o zi activă, cu note bune, că de.. contează cunoştinţele mai mult, dar mai contează şi notele care le acumulăm.

La sfârşit de zi mi-am adus aminte de lucruri frumoase şi per total sunt fericită. Sunt fericită pentru că am avut o zi frumoasă şi pentru că nu a fost pierdută în zadar, dar am făcut lucruri bune.

Update: Dispoziţia mea brusc s-a schimbat din cauza unei acţiuni şi eu sunt supărată şi iritată şi…

PS: mâine ultima zi

What attracts you to someone?

Hm… grea întrebare, fiindcă de obicei depinde de fiecare persoană în parte, deoarece fiecare e unic în felul său.

Şi dacă nu înţeleg eu greşit, azi trebuie să spun ce mă atrage anume la o persoană de sex opus, sau nu?

Dragi băieţi, dacă aţi ajuns să citiţi până aici şi ceea ce urmează nu vă interesează, puteţi să nu citiţi. Nu vreau să credeţi că vă umplu capul cu lucruri inutile.

Acum să trec la subiect.
În primul rând orice persoană trebuie să fie îngrijită. Zâmbetul e un must-have, fiindcă viaţa va fi gri dacă nu vom zâmbi.
Vorbind despre ceva mai specific dacă e şaten, blond sau brunet chiar nu contează, dar pot să spun că bruneţii îs mai pe placul meu. Nu contează nici culoarea ochilor, dar principalul să fie o privire bună, blândă. Mai departe menţionez înălţimea şi anume: strict mai înalt decât mine.
Însă, totuşi cele mai importante lucruri care le apreciez la un băiat ţin de interior şi nu exterior. Pentru mine contează foarte mult comportamentul unui băiat, pozitivismul, îndrăzneala în măsură şi activismul lui. Spontaneietatea, hărnicia, dorinţa de a face lucruri bune şi puterea a lupta pentru a le îndeplini. Respectul pentru cei din jur, inteligenţa şi educaţia care sunt factori cheie. Implicarea socială în careva acţiuni, inovativitatea, ideile originale şi multe altele.. Eu în general cred că toate calităţile de mai sus pot fi descoperite în diferite momente, în dependenţă de atenţia noastră.
Câteodată eu îs prea naivă şi prea romantică, aşa că eu vreau ca el mereu să mă suprindă cu ceva nou, ceea şi eu voi face, să-i placă călătoriile, să-i placă hugurile şi să mă simt în siguranţă în braele lui.. ah.. şi dacă mie cumva îmi îngheţă mâinile, iarna de obicei, să mi le încălească, că oricum ele-s mici aşa că nu trebuie tare mult efort xD
Nu vreau să aibă barbă şi nici păr lung, nu-mi place aşa ceva ca persoană iubită.. şi dacă tot am eu ceva cu parfumuriel.. să poarte un parfum sau after shave balsam care să mă dea şi mai tare peste cap :inlove:
Un lucru foarte, dar foarte important e ca nu trebuie să fumeze şi să mă iubească aşa cum sunt eu, curioasă, energică şi nebunatică pe alocuri.. Şi să mă susţină şi să fie grijuliu şi să mă-nţelagă fiindcă eu tare-s complicată câteodată

PS: încă 3 zile..
urmăriţi blogul pentru a vedea care sunt ultimele întrebări din provocare